Nidus Team
IMPACTUL CLĂDIRILOR ASUPRA MEDIULUI
Actualizată în: 30 apr. 2020
Cum pot materialele naturale de construcție să reducă considerabil amprenta de carbon a unei clădiri
Sectorul clădirilor și schimbările climatice
Sectorul clădirilor are un impact semnificativ asupra mediului (40% consum de energie și 36% emisii de CO2) și este de ceva vreme una dintre prioritățile Uniunii Europene, care a emis directive și a propus obiective ambițioase pe următorii ani în această direcție. Poate cea mai cunoscută dintre ele este directiva 844/2018 ce aduce în discuție clădirile nZEB (nearly Zero Energy Buildings), adică acele clădiri cu consum de energie aproape zero ce vor fi obligatorii începând cu anul viitor.
De ce este important asta? Uniunea Europeană și-a luat angajamentul că până în 2050 să devină neutră din punct de vedere al impactului asupra mediului, anume să reducă la 0 emisiile de carbon din fiecare industrie. Un plan foarte ambițios.
Stilul nostru de viață și activitățile de zi cu zi au un efect asupra mediului înconjurător: mergem cu mașina la serviciu, ardem combustibil să producem curent electric sau căldură să ne încălzim casa, consumăm resurse ca să producem obiecte, bunuri și materiale de construcție și lista continuă. Toate acestea necesită energie, pe care o producem în mare parte din surse convenționale (ardem cărbuni, gaz, petrol) ce emit CO2 în atmosferă și duc la schimbările climatice care vor face planeta din ce în ce mai greu de locuit (anotimpuri extreme, secetă prelungită, inundații din cauza creșterii nivelului oceanelor și topirii ghețarilor). Care sunt consecințele, vezi în acest video.
Cu sectorul clădirilor care consumă aproape jumătate din totalul de energie și emite mai mult de o treime din emisiile CO2, este foarte important să înțelegem cum poate fi redus impactul pe care clădirile îl au asupra mediului.
Amprenta de carbon a unei clădiri
Reprezintă cantitatea totală de gaze cu efect de seră (CO2, CH4, N2O, O3 etc) produsă de o clădire pe durata ei de viață și include emisiile de carbon asociate cu:
1) consumul de energie (energia înglobată) necesar pentru fabricarea materialelor (extras materie primă, procesare & producție, transport etc) din care este construită clădirea și
2) consumul de energie necesar pentru întreținerea și operarea clădirii (electricitate, încălzire, climatizare etc).
Ca un ordin de mărime, o casă convențională din zidărie are înglobată între 50-80 t CO2 doar pentru construcție (adică au fost emise între 50-80t de CO2 în atmosferă pentru producția, transportul materialelor și construcția propriu-zisă a casei).
Graficul de mai sus prezintă principalele materiale de construcție și emisiile de dioxid de carbon asociate măsurate în kgCO2/tona de material. Este important totuși de luat în calcul și densitatea fiecărui material (lemnul are 800 kg/mc spre deosebire de beton 2400 kg/mc sau metal 7850 kg/mc) deoarece o casă din lemn este de 3 ori mai ușoară decât o casă din beton și implicit emisiile de CO2 sunt de 3 ori mai mici doar pentru același volum.
Dacă vă întrebați cum potea lemnul substitui betonul în construcția clădirilor supraetajate, ei bine norvegienii au reusit imposibilul și au construit primul zgârie-nori integral din lemn.
Materiale de construcție ecologice
Lemnul pe de altă parte, are o amprentă de carbon negativă deoarece este un material natural care absoarbe CO2 din atmosferă prin fotosinteză și îl stochează în structura sa, spre deosebire de cărămidă sau beton ce necesită cantități însemnate de energie pentru a fi produse. Practic, o casă din lemn stochează dioxidul de carbon din atmosferă în structura sa.
O altă componentă importantă într-o casă este izolația temică, ce are un rol important nu doar în creștearea performanței termice a clădirii (despre care am vorbit în acest articol) ci și în amprenta sa de carbon.
Din graficul de mai sus se observă cum materialele izolante naturale, organice (cum ar fi celuloza, pluta, cânepa sau paiele) au o amprentă negativă de carbon, deoarece la fel ca lemnul, absorb CO2 din atmosferă prin fotosinteză în timpul creșterii. Acest fenomen este cunoscut drept "carbon sequestration" iar o casă construită cu materiale naturale devine un ”depozit de carbon”, adică materialele de construcție stochează în structura lor mai mult CO2 decât cel emis în procesul ei de construcție.
Paiele - sub formă de baloți, plăci sau măcinate - sunt cel mai ecologice materiale termoizolante, având o amprentă de carbon de aprox. 8 ori mai mică decât vata minerală sau polistirenul expandat.
Conform acestui studiu, o casă convențională de zidărie are o amprentă de carbon de 3 ori mai mare față de o casă din baloți de paie (475 kgCO2/mp de zidărie față de 150 kgCO2/mp de paie).
Paiele sunt un material simplu dar complex din punct de vedere al proprietăților în construcții. Pe lângă beneficiile aduse mediului, paiele sunt și un foarte bun termoizolant. După mulți ani de cercetare, am dezvoltat TERMOPAIE, un material termoizolant din paie curățate, măcinate și suflate în structură la 100 kg/mc. Ca performanță termică, coeficientul de transfer termic λ variază între 0,038-0,044 W/mK în funcție de densitatea paielor, având cel puțin aceleași caracteristici termice ca restul materialelor convenționale.
Concluzie
Clima se schimbă și la fel și cerințele de construcție a viitoarelor clădiri, care trebuie să asigure confortul necesar ocupanților cu un minim de energie și impact asupra mediului. La nivel global se fac eforturi din ce în ce mai susținute pentru a dezvolta noi tehnologii, materiale și surse de energie neconvențională pentru a reduce consumul de energie și emisiile de CO2 asociate cu sectorul clădirilor. Același lucru îl facem și noi, continuăm cercetarea și căutăm să găsim noi soluții de a optimiza pe cât posibil fiecare dintre casele Nidus.
#nidus #amprentacarbon #CO2 #termopaie #materialenaturale