PAIELE ÎN CONSTRUCȚII #1: SCURT ISTORIC
MATERIE PRIMĂ ACCESIBILĂ, UTILIZATĂ DE SUTE DE ANI ÎN TOATĂ LUMEA
ISTORIC
Cu mii de ani în urmă, strămoșii noștri aveau la dispoziție resurse locale pentru a-și construi adăposturile. Printre cele mai întâlnite și accesibile materiale se numărau pământul, paiele, iarba și stuful, care erau ușor de prelucrat pentru a forma structuri ușoare și un acoperiș deasupra capului. Se estimează că primele construcții din paie au apărut pentru prima oară în preeriile Africane încă din Paleolitic (1.000.000-10.000 î.Hr.).
Mai aproape de noi, pe continentul European, multe case construite cu paie și stuf acum 200 ani încă stau în picioare în prezent, iar în Germania, cea mai veche casă din baloți de paie datează de acum 400 ani. În zona nordică a Europei și în Rusia, paiele erau utilizate pentru acoperișul caselor, tehnică întâlnită și în Japonia, unde paiele erau folosite pentru realizarea pardoselilor sub formă de tatami: legături de paie țesute cu iarbă și căptușite pe margini cu material textil.
În climatele reci, cum ar fi America de Nord, paiele erau folosite ca material termoizolant în corturile tradiționale ale localnicilor, fiind introduse între stratul textil din interior și învelișul exterior din piele. A doua cea mai întâlnită metodă tradițională de utilizare a paielor în construcții este combinația cu pământul (cel mai des argilă) și alți lianți, în diverse formule, rezultând elemente de construcție precum chirpicul, pereți de iută placate cu chirpic și alte tehnici similare foarte des utilizat și la noi în țară de străbunii noștri.
Începând cu mijlocul anilor 1800, odată cu apariția utilajelor mecanizate de balotare a paielor, fermierii din Marile Câmpii (Great Plains) americane, cu precădere Nebraska, s-au orientat către baloții de paie ca principal material de construcție. Comparativ cu cheresteaua, care era greu de transportat și foarte scumpă, baloții de paie erau o soluție ieftină și eficientă, folosită pentru a construi nu doar case, ci și magazine, ferme, biserici și clădiri publice.
Tehnica, pentru aceste zone cu seismicitate redusă, era destul de simplă: baloții de paie stivuiți unul peste altul și rigidizați cu țăruși de lemn, tencuiți pe interior și exterior cu argila, sub un acoperiș în 2 ape. Multe dintre acele locuințe sunt încă în picioare în prezent, în ciuda faptului că se află într-o zonă cu nivel ridicat de precipitații și umiditate crescută. Cu toate acestea, baloții de paie se află în stare bună, exemplu fiind biserica ”Pilgrim Holiness Church” din Arthur, Nebraska, construită în 1928 și renovată în 1976 cu aceleași materiale locale (tencuiala și finisajelele din solul local ”gumbo mud”).
Un alt exemplu european de casă din baloți de paie, ce se prezintă în condiții foarte bune în prezent, este casa Feuillette din Franța, construită în 1921 de către Feuillette, un inginer francez care căuta noi metode de construcție mai ieftine, ca răspuns a crizei locuințelor cauzate de primul război mondial. Casa a fost cumpărată de către Centre National de la Construction Paille (Centrul Național al Construcțiilor cu Paie) cu scopul de a o păstra în patrimoniu ca element central în dezvoltarea construcțiilor cu paie din Franța.
CE SUNT PAIELE
Paiele sunt formate din tulpinile uscate ale cerealelor precum orez, grâu, ovăz, orz, secară, etc. după ce au fost recoltate și balotate în diverse forme. Acestea nu conțin capătul cu semințe (cum e cazul fânului) și astfel au o valoarea nutrițională scăzută și nu sunt atractive pentru dăunători. Din punct de vedere chimic, paiele conțin în mare parte celuloză, hemi-celuloză și lignină - la fel ca lemnul - însă spre deosebire de lemn, paiele au un conținut foarte mare de silicați.
România este prima țară din UE în ceea ce privește exportul de grâu și cultivă în medie 2 milioane de hectare anual. Raportat la un hectar, dintr-o recolta de grâu rezultă cam 3-5 tone boabe de grâu și 4 tone de paie. Asta înseamnă că anual în România rezultă aprox. 8.4 milioane de tone de paie doar de grâu, fără a pune la socoteală alte recolte de cereale menționate mai sus. Altfel spus, ca materie primă, sunt disponibile din abundență și la costuri relativ mici, în jurul a 200 RON/tonă, la care se adaugă transportul si alte costuri. Dimensiunea și greutatea unui balot de paie diferă, de la baloții rectangulari cu 2 sau 3 sfori, la cei rotunzi de dimensiuni mari. Densitatea unui balot obișnuit depinde de tipul paielor, umiditatea acestora și nivelul de comprimare al balotierei, dar ar trebui să aibă densitatea în general între 40-80 kg/mc.
Cu producția de paie doar de grâu dintr-un an din România, s-ar putea construi 1.600.000 de case de 100 mp.
În general, paiele sunt considerate un produs rezidual în agricultură și de cele mai multe ori sunt fie lăsate pe câmp să se descompună, fie macinate și amestecate cu pământul pentru următoarea recoltă sau sunt arse, fiind de multe ori singura soluție pentru fermieri de a scăpa de ele. Însă astfel de metode creează probleme de mediu, deoarece paiele prin ardere și descompunere emană în atmosferă tot CO2-ul pe care l-au absorbit în timpul creșterii prin fotosinteză. De-altfel, Comisia Europeană descurajează fermierii care ard paiele pe câmp prin tăierea subvențiilor.
Paiele pot avea totuși și alte întrebuințări în alte domenii. În zootehnie sunt folosite ca așternut pentru păsări sau alte animale, în domeniul energetic pot fi valorificate sub formă de peleți (cu o putere calorică de 4 kW/kg), ca îngrășământ și compost pentru culturile de ciuperci și, nu în ultimul rând, în sectorul construcțiilor ecologice, unde trec printr-o perioadă de renaștere culturală și tehnologică.
Acest articol face parte dintr-o serie dedicată paielor și aplicațiilor sale în construcții. Citește și restul articolelor.